Allen Eskens – Ultima zăpadă. Paladin, 2019.

Notă goodreads: ⭐ ⭐ ⭐ + 1/2 ⭐

Nu știam nimic despre autor sau roman. Însă am citit câteva recomandări, iar experiența în ceea ce privește Paladinul e pozitivă. Deși lumea crede că Paladin e o editură care publică sf și fantasy, colecțiile de noir și crime sunt foarte bune și am descoperit aici câțiva autori excelenți despre care poate voi scrie cândva. Așa că uite suficiente motive să încerc și romanul acesta. Pe coperta patru sunt enumerate câteva premii de care nu am auzit, verificând pe google m-am liniștit. Nimic important. E totuși un roman de debut.

Cum e romanul? Bine scris, o poveste care combină literatura mainstream cu un caz violent de crimă din trecut. Un puști cu suficiente probleme în familie e obligat să scrie pentru un proiect școlar biografia cuiva. Alege un azil de bătrâni și așa dă peste un caz ciudat. Un pacient bolnav, care mai are câteva luni de trăit, proaspăt eliberat din închisoare pentru a-și trăi ultimele zile într-un mediu mai blând. Un bătrân pe care lumea pare să-l urască și pe bună dreptate. A fost condamnat pentru viol și crimă, victima fiind o tânără, fiica unor vecini, care a sfârșit apoi arsă aproape complet într-un incediu provocat, se pare, de criminal. Poveste întunecată, veche de trei decenii, care încă pare nepotrivită cu imaginea vulnerabilă a bâtrânului bolnav și fragil. Trebuie spus că bătrânul, Carl Iverson, a declarat tot timpul că e nevinovat, în ciuda dovezilor destul de bune contra sa. Însă, deși a declarat că e nevinovat, nu pare să fi făcut nimic pentru a se apăra. Ba din contră, avocații săi nu au reușit să-l convingă de nimic, așa că sentința de condamnare a venit repede și pentru tot restul vieții.

Spuneam că e o poveste care combină suspansul oferit de cazul bătrânului presupus criminal cu biografia personajului narator – tânărul Joe Talbert, student, cu o slujbă sau chiar două, pentru a-și plăti studiile, destul de sărac și cu multe probleme de familie. Biografie construită bine de autor. Un frate autist, o mamă alcoolică, care preferă anturajul bărbaților alcoolici, violenți și mari jucători în cazinouri. Iar biografia aceasta îl strivește pe Joe, un tânăr care luptă cu disperare să scape de trecut, în ciuda sentimentului de vină în privința fratelui abandonat. Viața sa se amestecă, treptat, cu proiectul școlar în care transcrie viața bătrânului Iverson, veteran din Vietnam, cu multe medalii și fapte de eroism, ca mai apoi să devină faimos pentru crima odioasă. Așa cum mă așteptam, povestea adună diverse detalii care sugerează că rezolvarea cazului de către poliție nu a fost cea mai bună posibilă. Și că bătrânul nostru nu e vinovat, chiar deloc vinovat. Însă când te prinzi de lucrurile astea, ești pe la jumătatea romanului. Mai e o jumătate în care puștiul nostru crede că știe cine e vinovatul și începe să facă pe detectivul. Lucru care dovedește faptul că nu are intuiții atât de bune pe cât crede, și nici instinct de supraviețuire excelent. Însă suficient cât să rezolve cazul și totul să se termine atât de bine cât se poate dată fiind situația în care se află personajele.

Un roman scris bine, ușor previzibil pe final, cu personaje dezvoltate suficient cât să ți le poți imagina. Nimic strălucitor, nimic ieșit din comun. Fiind roman de debut, cred că Allen Eskens s-a descurcat destul de bine. Se poate și mai bine și sper să vedem acest lucru, în măsura în care la Paladin se traduc și alte romane ale prozatorului american.

Remarc și traducerea bună realizată de Ana-Veronica Mircea.

Cumpără cartea de pe siteul editurii Paladin, cartepedia.ro sau din librăriile Book Corner sau Librarium Universității, dacă ești prin Cluj. Ocazie cu care putem să stăm și de vorbă, preț de câteva minute.

P.S.

Am găsit recent încă două recenzii pe bloguri. Nu le-am citit, dar las linkurile: machete didactice și caietul cristinei.