femeibărbaţi

Există femeibărbaţi. Nu trebuie protejate, nu trebuie îngrijite, nu trebuie să le alinţi. Femei care ştiu ce vor şi când nu ştiu nu dau senzaţia. Femei pentru care spaţiul e tot timpul central. Iar primul lor cuvânt e cuvântul de lege. Femei care plâng tot timpul în baie, tânjesc după apropiere, copilăresc în oglindă, pisicesc la 7 dimineaţa. Femei care devin femeibărbaţi. În autobuz, pe stradă, la cafea. Femeibărbaţi care intră şi orchestra face pauză. Iar ceilalţi îşi pregătesc armele.

Despre dictatori, şi mai de aproape…

Mă întreb, oare mama mai plângea în decembrie ’89 dacă ar fi citit cartea de dialoguri a lui Toma Roman Jr.? În fond, eu am crescut cu ulei de rapiţă, cu urticarie inevitabilă, cu şoaptele din casă, vizitele unchiului militar, beţiile până târziu în noapte. Am crescut aşteptând ora când puteam urmări Lizuca şi căţelul, învăţând zile de-a rândul versurile marelui poem pentru serbarea din decembrie: “noi nu mai vrem atâtea bombe nucleare”. Şi cum crescusem în Vicovu’, undeva la graniţa cu prietenii ucraineni, limba mea de 5 ani jumate nu ar fi spus în veci bombe: doar boambe şi boambe şi lacrimi şi iar boambe, iar scatoalce… Într-un târziu de decembrie miracolul s-a produs. Eu am învăţat poezia, boambele nucleare erau acum bombe, însă revoluţia, teroriştii, elicopterul, radioul bunicilor cu întreruperile cauzatoare de panică au anulat serbarea mea de crăciun pentru care am învăţat atât şi am luat atâta amar de bătaie. Doar şi pentru asta, Ceauşescu merita “să moară”.

Şi acum citatul cu pricina, cauzator de apropieri groteşti de dictatura ceauşistă. Citatul e luat dintr-un interviu, cel care povesteşte e Iosif Banc, un muncitor forestier ajuns din pricini “intelectuale” viceprim-ministru al României. Cartea o găsiţi la Curtea Veche şi costă 18.00 lei. Citatul:

“Pe mine m-a declarat la un moment dat cel mai bun prieten al lui. Asta şi fiindcă jucam împreună şah şi cărţi. Îi plăcea să joace şeptic. La şah şi la cărţi trişa. Manglea piesele de pe tablă. Eu am înghiţit de câteva ori, apoi i-am spus: Tovarăşe, ori jucăm şah, ori ne batem joc!” Eram la club în Bucureşti. L-am văzut când a luat un pion de pe tablă. M-am enervat şi am aruncat tabla. Toţi au rămas înmărmuriţi. I-am zis: “No, io cu dumneavoastră nu mai joc!” Nu o zâs nimic, nu o protestat. După aia, normal, am jucat iar cu el şi tot trişa. Şi la vânătoare lua din ce puşcam eu şi-şi punea în grămada lui. Mie îmi lăsa un fazan sau doi, restul punea în grămada lui.”

Asta-i o provocare pentru amicul Doboş. Cum baţi la şah un adversar care nu trebuie înfrânt pentru că se supără şi care fură mereu piese de pe tablă?

Despre dictatori, de aproape…

În Ţarul, ultimul film al lui Pavel Lunghin există o scenă ce-ţi încătuşează imediat privirile: ţarul, după ce dă ordin să fie ucişi mai toţi opozanţii politici în spiritul nebuniei ortodoxiste, se trezeşte noaptea dintr-un coşmar cu ochii roşii de furie şi spaimă. Urmează un dialog nebun între ţarul atotputernic şi fantoma celui ucis, însă dialogul e conversaţia unui schizofrenic care preia, pe rând, rolul celor doi. Imaginea grandomaniei pusă faţă în faţă cu nebunia şi ura. Rusia Ohranei şi a cuvintelor Domnului e mai pustie şi mai duplicitară ca niciodată, iar Pyotr Mamonov joacă un rol de zile mari.

Unii au piratat deja filmul şi l-au pus pe siteuri creştine. Vezi exemplul http://apologeticum.wordpress.com, unde se putea downloada gratis. Sub linkul către download găseşti un dialog transcris parcă din textele lui Daniil Harms:

“Niculina: si“muntele sacru”va recomand sa-l vizionati.
Teodor: de unde am putea lua subtitrarea? pute-ti sa o posta-ti undeva va multumesc Doamne ajuta.
Admin: am pus filmul pe transfer.ro si va fi valabil pana pe 12 ianuarie pentru descarcat.
Ama: Scuzati-mi nestiinta,de ce va e valabil doar pana pe 12 ianuarie pt descarcat? Se impune cumva o cenzura pt internet de la aceea data?
Admin:  serviciul de pe transfer.ro atat permite gazduirea unui fisier: 10 zile.”

Nu oameni buni, nu se impune nici o cenzură. Un tip a piratat filmul şi atât îl poate ţine pe un site simplu de utilizat. Nu se cenzurează, nu se interzice, nu e coada dracului. Doar ideea de furt, ilegalitate etc. a demersului. Chit că e pentru propăşirea neamului… care neam, mai mult ca sigur nu pricepe.