Search

Bun de tipar

Tag

recomandări de lectură

Pe repede înainte #4

Azi e despre Ferrante, cocoși, Sanderson și altele…

Pe 7 noiembrie apare un nou roman de Elena Ferrante, autoare care îmi place (i-am citit toate romanele, mai puțin celebra tetralogie). Nu știm încă numele cărții, însă putem presupune că la Bookfestul din vara lui 2020 îl vom avea tradus și la noi. Știrea aici.

Mai jos ediția în două volume din Oathbringer de Brandon Sanderson, al treilea volum din seria Arhiva luminii de furtună (cum e tradusă la noi). Cum Paladinul a preferat ediții duble pentru fiecare volum (nici nu știu dacă se putea edita într-un singur volum fiecare ediție de aproape 1500 de pagini), e foarte probabil că așa va arăta și în limba română. Când ne vom bucura de ea 🙂

Cine mă cunoaște, știe că sunt mare fan al cocoșilor și găinilor. Ce să fac, m-am născut la țară! Știu cocoși care să „sară-n cap”, să te cam fugărească prin curte etc. Însă de cocoși criminali nu am auzit până acum. Iată că totuși în Australia o așa arătare a reușit și performanța aceasta. Știrea despre femeia ucisă aici.

Și dacă tot suntem la capitolul cocoși, o altă știre desprinsă parcă dintr-un roman, m-a făcut să zâmbesc zilele acestea. Un cocoș a câștigat un prim proces intentant împotriva lui de către vecinii supărați că face zgomot prea mare dimineața când își trezește, probabil, consoartele. Procesul e ciudat, însă povestea aș vedea-o repede pusă într-un roman de Roald Dahl, de pildă. Știrea despre Maurice, așa se numește cocoșul, aici.

Sticletele de Donna Tartt, o prozatoare care zăbovește deja de câțiva ani în raftul meu cu cărți de citit și la care sper să ajung în curând, e ecranizat anul acesta, iar filmul apare undeva pe la mijlocul lunii septembrie. Romanul e tradus la noi de către editura Litera și încă se găsește în librării, așa că recomand să puneți mâna pe el. Nici filmul nu pare rău din trailer:

The Guardian publică o listă cu 100 de romane pentru vacanța de anul acesta. Cum eu încă nu am pus mâna pe un concediu, așa că septembrie-octombrie poate sunt luni mai norocoase, și nu cred că sunt singurul în situația aceasta, vă invit să căutați. Nici nu știți peste ce minune puteți da! Din ce văd, multe dintre cărți sunt pe listele de viitoare apariții și la noi, iar unele sunt deja pe rafturile librăriilor. Lista aici:

Advertisements

Regele de arginți al lui Dazieri și o scurtă recapitulare a întregii trilogii

Rating Goodreads: ⭐ ⭐ ⭐ ⭐

2019 aduce în România traducerea ultimului volum din trilogia lui Dazieri dedicată excentricului Dante – unul dintre personajele mele favorite din ultimul timp. Apărut la editura Crime Scene Press, în traducerea bună a lui George Arion Jr., „Regele de arginți” încheie povestea ciudată, înfricoșătoare și aproape de necrezut a personajului Dante, un individ răpit în copilărie și ținut închis într-un container ani întregi pentru a i se modifica comportamentul și a fi transformat într-un soi de robot uman. Povestea, amintind de vremurile Războiului Rece și de celebrul deja proiect CIA MKUltra – experimente cu droguri și stimuli diverși pentru a reuși condiționarea forțată a subiecților, ia o turnură de coșmar în viziunea lui Dazieri.

Credit foto: http://www.ansa.it

Dante, adult în momentul prezent al acțiunii romanelor, suferă de fobii nenumărate, de crize de paranoia sau depresii cumplite, dar și de lipsa unei identități. Dante e numele primit în containerul în care fusese închis, nume dat de către „Tată”, un personaj diabolic care pare să fi stat în spatele experimentului făcut pe copii. Copii răpiți, unii geniali, alții cu diverse forme de autism, închiși și torturați pentru rezultate științifice. Cei care nu se încadrau erau uciși, iar numărul celor uciși nu-l știm cu precizie, însă e mare. Dincolo de frica de „Tată”, amestecată de altfel cu un sentiment de iubire paternă, Dante a supraviețuit atâția ani bazându-se doar pe observarea gesturilor și a poziției corpului, „Tatăl” având tot timpul o mască pe față. Un răspuns greșit din partea copilului avea efect imediat, pedepsele fiind crunte și diferite. Lipsa de somn, căldură sau frig excesiv, lovirea unei mâini devenită „mâna rea” etc. Penru a scăpa de tortura fizică și psihică, Dante a devenit un soi de detector de minciuni uman, lucru care-l va ajuta în anii de după evadare. Primele volume ale seriei (aici și aici mici recenzii despre ele) îl găsește fie în postura de consultant genial pentru diverse firma și vedete, fie consultant mai mult sau mai puțin oficial pentru diverse cazuri ale poliției italiene.

Colomba e o polițistă cu experiență, destul de aprigă, cu multă inițiativă și uneori repezită. În momentul în care există indicii că în spatele unor noi dispariții se află ceva mult mai grav, Dante intră în scenă. Temerile sale, cum că „Tatăl” și acoliții săi nu au fost niciodată prinși cu adevărat sunt întemeiate, iar primul volum din serie e dedicat rezolvării acestui mister și, poate, rezolvării în sfârșit a propriului caz. Volumul al doilea, deși pornește de la un aparent atentat islamist într-un tren din Italia, e strâns legat de primul prin povestea din spate. Fiecare dintre cele două romane au cazuri noi de rezolvat, însă personajele din background, păpușarii, sunt mereu cei care au avut un rol important în cazul răpirii lui Dante. Spioni, asasini perfecți, pregătiți de firme de mercenari cu origini rusești de dinainte de anii ’90, experimente ratate și mult mister în privința implicării sau nu a autorităților în încercarea de a mușamaliza întreaga poveste. Colomba, ajutată de Dante și de gașca lui de „consultanți”, în fond membri a unor rețele interlope locale, reușesc să rezolve cazurile, chiar dacă își riscă viața și, în cazul polițistei, cariera. Pentru că nimic nu e făcut în limitele și în spiritul legii. E nevoie să lucrezi în subteran pentru a dezvălui crimele și experimentele odioase. Finalul celui de-al doilea roman pregătea cumva terenul, lăsând cititorul să aștepte cu nerăbdare continuarea poveștii: Dante răpit, Colomba înjunghiată.

Și povestea nu s-a lăsat așteptată foarte mult și a meritat. Chiar dacă prima jumătate a volumului are un ritm ceva mai lent, și aș fi spus că Dazieri și-a ieșit puțin din formă, treptat povestea prinde contur, firele narative se leagă și începi să înțelegi multe dintre detaliile aruncate în text în volumele anterioare. Dacă ai citit recent volumele, altfel e puțin mai dificil. Însă Dazieri are grijă să reia o parte din evenimentele din primele volume, cât și din personajele secundare. Spun că prima parte a romanului, dedicată unor noi crime, o nouă anchetă, căutării lui Dante și recuperării Colombei pare puțin prea tihnită față de ritmul alert cu care eram obișnuit. Poate și din cauza absenței în mare parte a lui Dante din poveste, un tip excentric, mare amator de cafea extrem de scumpă și rară, produse de lux în general, îmbuibat cu medicamente, calmante luate în doze bune pentru cai și alcool pentru a-și ține sub control fricile. Un tip genial, cu un spirit de observație ieșit din comun, datorat experienței din copilărie, însă adeseori cu un comportament infantil. Din momentul în care e găsit (da, se va întâmpla și asta), cuplul Dante-Colomba devine melanjul perfect pentru a rezolva povestea până în cele mai mici detalii. Și intriga se complică, virează brusc uneori, surprinzându-și cititorii, reia episoade mai vechi pentru a le explica și oferă un final neașteptat, la fel de bun ca precedentele. Recunosc că mi-a plăcut mult aventura aceasta polițistă cu aer tenebros și îmi va fi dor de cele două personaje. Dante e atât de bine construit încât sper să fie reluat cumva într-o serie diferită. Măcar pe poziția lui burlescă de Sherlock Holmes ciufut-contemporan.

Cumpără cartea de pe Crime Scene Press, cartepedia.ro sau din Book Corner sau Librarium Universității, dacă ești prin Cluj.

 

recomandări ptr cartepedia 29.07.19

Din când în când recomand cărți pe cartepedia. Iată ultimele patru recomandări:

Roald Dahl – Unchiul Oswald. Editura Art.

Păstrând umorul negru, cinismul și ideile năstrușnice, literatura pentru adulți a lui Roald Dahl e totuși foarte diferită de cea pentru copii. De pildă romanul de față, „Unchiul Oswald”, o relatare despre un unchi celebru, extrem de bogat și de afemeiat, e un volum pe care nu l-aș recomanda în niciun caz copiilor, oricât de precoce sau de maturi sunt ei.

Citește continuarea aici.

Dorthe Nors – Lovitura de carate. Editura RAO.

Pentru că îmi place proza scurtă, caut tot timpul prin librărie noi traduceri. Cartea aceasta mi-a atras atenția de când a apărut, dar nu am reușit decât acum să o citesc. Și îmi pare rău, pentru că e un volum bun de proză, cu o tematică deosebit de variată. Titlul te păcălește puțin, eu unul am crezut că e un volum cu texte cu final brusc, care schimbă total cursul acțiunii de până atunci, așa cum e volumul lui Florin Iaru – Povestiri cu final schimbat.

Citește continuarea aici.

Cinzia Arruzza, Tithi Bhattacharya, Nancy Fraser – Feminismul celor 99%. Manifest. Editura Fractalia.

Simt cumva că m-a păcălit titlul acesta. Da, e un manifest feminist dedicat majorității. Minoritatea în acest volum e reprezentată de către femeile de succes și de modelul „lean in” – acest feminism corporatist, cum e etichetat cu reproș de autoare. Însă marele inamic al feminismului și al situației actuale în care se află femeile din lumea noastră e întruchipat de capitalism și de stadiul actual al capitalismului – neoliberalismul. Corporațiile, fuga după bani, muncă ieftină și exploatarea celor săraci sunt punctele nevralgice identificate de către feminismul celor 99%. Și cu siguranță că într-o bună măsură reproșul autoarelor e adevărat.

Citește continuarea aici.

 

 

Stephen Hawking – Găurile negre. Prelegerile Reith, BBC. Editura Humanitas.

De dimensiunile unei cărți pe care să o citești preț de o cafea-două, dimineața, noua traducere de la editura Humanitas e o bună și concisă introducere în povestea găurilor negre. Are la bază două conferințe ținute de celebrul Stephen Hawking, conferințe pe care să le poată urmări publicul larg. Termenii, explicațiile sunt ușor de înțeles. Așa că cititorii pot afla de unde a pornit povestea găurilor negre, de ce francezii au considerat nepotrivt numele, de ce pentru publicul larg existența lor e ceva înfricoșător, iar pentru cercetători o provocare.

Citește continuarea aici.

 

Ce citesc acum #1

Domenico Starnone a fost una dintre surprizele plăcute din toamna anului trecut. Mărturisesc că nu-l știam pe autorul italian, și nici bârfele din jurul său. Cum că e soțul Elenei Ferrante. Noduri, romanul tradus anul trecut, despre carte am scris puțin pe Cartepedia (aici) e un roman bun, tensionat, despre relații de familie, copii, traume. Cu perspective multiple, cu nevroze și un soi de zgomot de fond care anunță cumva gestul violent, explozia, răbufnirea din final. Tensiunea creată de autor amintește de aceeași stare întâlnită în câteva dintre romanele celebrei Ferrante, însă e doar o asemănare.

La Bookfest s-a anunțat Păcăleala, un nou roman de Starnone, în excelenta traducere a Ceraselei Barbone. Romanul a apărut recent, din păcate în colecția CPT a editurii Litera. Însă cu o copertă bună. Zic din păcate, pentru că deși are un preț bun, e totuși o colecție de ziar. Aș fi vrut ca prima ediție să fie normală, de librărie, și nu de chioșcuri.

În fine, aștept și traducerea romanului pentru care a luat Starnone premiul Strega. Până atunci, vă spun că e un roman bine scris, cu un personaj principal, masculin, în vârstă, ilustrator pentru cărți, obligat să stea cu nepotul său de câțiva ani, cât lipsesc părinții. O voce masculină excelentă, fragilă, tensionată, deseori ușor iritabilă, dar cu un bun simț al observației. Și ca să vă dau un exemplu, las fragmentul de mai jos. Nu e un roman lung, așa că probabil îl termin zilele acestea:

„Când ieșeam de la școală și nu aveam chef să mă întorc acasă pentru că eram furios pe colegii care erau zbiri, pe profesorii sadici, turbarea era cea care îmi invada pieptul, ochii, capul. Și, ca să mă liniștesc, făceam ocolul mare, mă duceam până la Porta Nolana, uneori o luam pe strada San Cosmo, alteori, cu sângele care clocotea încă, mă duceam prin Lavinaio, o luam prin Carmine, umblam neîmblânzit prin locuri aflate în ruine și ajungeam în port. Și vai de cel care mă prindea în starea asta pe drum și mă lovea, fie și în joacă. Blestemam sfinți și madone, eram turbat, nu înfuriat, și rădeam batjocoritor, apoi scuipam, trăgeam ciomege sperând să încasez și eu.”

recomandări ptr cartepedia 19.06.19

Din când în când recomand cărți pe cartepedia. Iată ultimele patru recomandări:

Alberto Manguel – Sfârșitul bibliotecii mele. Nemira.

„Alberto Manguel e un împătimit al cărților, un eseist de primă mână cu o scriitură cuceritoare, dublată de o cultură generală înfricoșătoare. Cine a citit măcar o carte scrisă de Manguel știe foarte bine despre ce vorbesc. Autorul nostru e îndrăgostit de lumea cărților, referințele sale, „notele de subsol”, trimiterile sunt cu adevărat geniale. Un autor care trăiește prin cărțile pe care le-a citit, colecționat, și despre care a scris de-a lungul anilor.”

Citește continuarea aici.

alberto-manguel---sfarsitul-bibliotecii-mele---c1

Sandrone Dazieri – Îngerul. Crime Scene Press.

„Colomba Caselli, polițista pusă rău la încercare de cazurile anchetate, multe dintre ele sfârșind cât se poate de prost, revine în prim-plan în noul roman al lui Dazieri. Un atentat violent produs într-un tren din Italia pune pe jar autoritățile și faptul că ISIS revendică acest atentat atrage întreaga atenție a presei și pune presiune pe cei care anchetează cazul pentru a găsi cât mai repede vinovații și a-i oferi presei și publicului. Amestecul serviciilor secrete nu ușurează ancheta, iar Colomba are deja o imagine cât se poate de proastă.”

Citește continuarea aici.

Ingerul-3D

Denis Johnson – Fiul lui Iisus. Black Button Books.

„Denis Johnson, autorul romanului „Arborele de fum”, câștigător al National Book Award for Fiction, revine pe mesele de noutăți cu volumul de povestiri „Fiul lui Iisus”, un volum dedicat lumii celor prinși în spirala adicției. Fie că vorbim de droguri, de alcool sau diverse pastile, lumea lui Johnson e o lume pestriță, închisă între pereții barurilor de noapte și saloanele spitalelor de recuperare. O lume în care mici fapte banale capătă consistența și coloritul unor miracole, evenimente speciale bune de povestit în anii care vin.”

Citește continuarea aici.

Fiul lui Iisus.png

Dan Pleșa – Povești de dragoste și neputință. Vellant.

„Povești de dragoste și neputință” e un volum de debut, de proză scurtă, cu texte de diverse dimensiuni, inegale valoric, ca orice volum de debut, de altfel. Tema principală e cea a relațiilor de cuplu. Puncte moarte, despărțiri, drame despre dragoste sau lipsa ei, sex și gesturi casnice analizabile, practic un întreg univers ficțional dedicat mai degrabă ratării, destrămării relațiilor.

Citește continuarea aici.

povesti.jpeg

Blog at WordPress.com.

Up ↑