Search

Bun de tipar

Category

de dimineaţă

The Expanse revine cu sezonul 4 în decembrie

Unul dintre cele mai bune seriale SF disponibile momentan e seria Expanse, acum în curtea Amazon. După toată nebunia de la finalul celui de-al treilea sezon, când s-a anunțat că serialul este anulat, ceea ce ar fi confirmat încă o dată că industria serialelor TV e o industrie destul de stupidă care analizează audiențele americane și cam atât, iată că Amazon a intrat în joc și probababil că asta e una dintre veștile excelente. Ieri au apărut primele imagini din nou sezon, las și eu mai jos:

Trebuie spus că serialul are la bază seria Expanse scrisă de James S.A. Corey, una dintre seriile space opera excelente, care nu te plictisește în niciun moment. Mi-am luat toate cărțile apărute, cu cititul sunt pe la volumul 7. Mai jos edițiile mele, volumele 7 și 8 sunt pe lista de lecturi pentru iulie-august-septembrie. Cu țârâita, că e mai bine așa.

Ultimul volum, cel de-al nouălea, e anunțat pentru 2020. Cum volumul opt a apărut cu ceva întârziere, e posibil ca și ultimul să treacă printr-o serie de amânări, decizii de marketing, moment oportun etc.

La noi, editura Paladin a tradus primele două volume, urmând din ce am văzut să publice cel de-al treilea roman anul acesta. Coperte mai puțin inspirate (preluate după o ediție germană), ritm mai greoi de apariție și probabil reticența multora în a se apuca să citească o serie atât de lungă sunt câteva dintre problemele care stau în calea succesului seriei în limba română.

Cei care nu au citit încă (și vă recomand să o faceți dacă sunteți amatori de SF space opera, de bătălii în spațiu, intrigi rapide și mult suspans) trebuie să știe că primele 3 romane din serie alcătuiesc o trilogie unitară. Cumva, povestea are început și are un soi de sfârșit intermediar. Serialul preluat acum de Amazon a ajuns la volumul 4 pe care probabil îl vom vedea ecranizat din decembrie, anul acesta. Sezonul 3 a fost însă unul grăbit (probabil pentru că producătorii credeau că nu vor mai avea șansa de a-l continua și au vrut să-l ducă până la capătul cărții 3). Romanul mi s-a părut mult mai bun, deși îmi sunt dragi personajele și atunci când citesc am în minte imaginea lor din serial.

Așa că merită de citit romanele, eu tot sper să prindă la publicul larg și să devină o serie de referință și la noi. Lucru care ar duce măcar la cumpărarea drepturilor pentru următoarele cărți. Al patrulea volum continuă povestea, însă e un roman de trecere înspre o a doua etapă din serie. Aflăm câteva lucruri despre creatorii protomoleculei, politica sistemului solar o ia razna, apar colonii peste tot și fiecare colonie vrea să devină independentă, în ciuda opoziției corporațiilor. Deschiderea accesului către ale sisteme solare înseamnă o nouă goană după aur, Marte riscă să rămână pustie și de visurile ei de terraformare se poate alege praful, iar OPA și the belters devin inutili. Într-o lume în care există mii de posibilități de a locui pe planete noi, interzise din cauza presiunii atmosferice celor născuți pe centurile de asteroizi, viitorul OPA e sumbru și pare destinat dispariției lor în următoarele decenii. Prin urmare un nou conflict mocnește și răbufnirea lui e mai periculoasă ca niciodată pentru Marte și Pământ.

Advertisements

Andrea Camilleri (6 sept 1925 – 17 iul 2019)

Probabil unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Italia și unul dintre cei mai celebri autori de romane polițiste care l-au făcut celebru pe comisarul Montalbano. La noi, editura Nemira a tradus 7 romane, așa cred. Mai jos o poză cu edițiile pe care le am eu. Am citit unul sau două dintre ele, traduse excelent de Emanuel Botezatu. Am tot promis că mai citesc, sunt grozave, spumoase în limbaj și oralitate. Aflând ieri că a murit Camilleri, măcar atât pot face și eu. Să îi citesc cărțile.

Cum nu citesc în italiană, am de gând să citesc restul traducerilor apărute la noi, și probabil, când voi avea timp, voi mai cumpăra câteva în engleză. E un autor foarte bun care din păcate nu a prins la noi. Lucrez într-o librărie, știu ce spun. Nu îmi dau seama de ce. Prima ediție nu avea coperte grozave, însă nu cred că acesta e motivul. Știu târguri de carte în care un volum costă câțiva lei (2, 3 parcă), și tot nu le lua lumea. Păcat. Sper să reușesc să conving măcar câțiva cititori să încerce un roman de Camilleri. Garantez că nu-l vor lăsa din mână. Și, poate, cine știe, într-un viitor mai depărtat să revină pe mesele de noutăți din librării.

Așa că voi reveni cu câteva scurte recenzii.

Ce citesc acum #1

Domenico Starnone a fost una dintre surprizele plăcute din toamna anului trecut. Mărturisesc că nu-l știam pe autorul italian, și nici bârfele din jurul său. Cum că e soțul Elenei Ferrante. Noduri, romanul tradus anul trecut, despre carte am scris puțin pe Cartepedia (aici) e un roman bun, tensionat, despre relații de familie, copii, traume. Cu perspective multiple, cu nevroze și un soi de zgomot de fond care anunță cumva gestul violent, explozia, răbufnirea din final. Tensiunea creată de autor amintește de aceeași stare întâlnită în câteva dintre romanele celebrei Ferrante, însă e doar o asemănare.

La Bookfest s-a anunțat Păcăleala, un nou roman de Starnone, în excelenta traducere a Ceraselei Barbone. Romanul a apărut recent, din păcate în colecția CPT a editurii Litera. Însă cu o copertă bună. Zic din păcate, pentru că deși are un preț bun, e totuși o colecție de ziar. Aș fi vrut ca prima ediție să fie normală, de librărie, și nu de chioșcuri.

În fine, aștept și traducerea romanului pentru care a luat Starnone premiul Strega. Până atunci, vă spun că e un roman bine scris, cu un personaj principal, masculin, în vârstă, ilustrator pentru cărți, obligat să stea cu nepotul său de câțiva ani, cât lipsesc părinții. O voce masculină excelentă, fragilă, tensionată, deseori ușor iritabilă, dar cu un bun simț al observației. Și ca să vă dau un exemplu, las fragmentul de mai jos. Nu e un roman lung, așa că probabil îl termin zilele acestea:

„Când ieșeam de la școală și nu aveam chef să mă întorc acasă pentru că eram furios pe colegii care erau zbiri, pe profesorii sadici, turbarea era cea care îmi invada pieptul, ochii, capul. Și, ca să mă liniștesc, făceam ocolul mare, mă duceam până la Porta Nolana, uneori o luam pe strada San Cosmo, alteori, cu sângele care clocotea încă, mă duceam prin Lavinaio, o luam prin Carmine, umblam neîmblânzit prin locuri aflate în ruine și ajungeam în port. Și vai de cel care mă prindea în starea asta pe drum și mă lovea, fie și în joacă. Blestemam sfinți și madone, eram turbat, nu înfuriat, și rădeam batjocoritor, apoi scuipam, trăgeam ciomege sperând să încasez și eu.”

Mi-am redeschis blogul

De ce? Simplu. Nu mai am ce să citesc la cafea.

Citesc siteuri de știri, de sport, răsfoiesc facebook-ul. Însă îmi lipsesc la nebunie blogurile. Acum câțiva ani asta făceam dimineață de dimineață. Citeam bloguri. Informații ok, texte lungi, autori buni. Acum e aproape pustiu în lumea blogurilor. Cu mici excepții, totul a trecut pe facebook sau Insta. Imagini și două-trei rânduri aruncate în viteză. Nu rămâi cu nimic. Dar chiar nimic.

Așa că sper ca gestul meu să fie urmat și de alții. Și încet, încet, să reapară acel conținut de calitate pe care să-l savurezi la o cafea. Și nu mă refer la blogurile astea care preiau comunicate de presă de la edituri, care postează zilnic oferte la librăriile on-line sau la ce mai doresc oamenii de PR și Marketing să promoveze. Ci la ceva mai de doamne-ajută. Mă refer la bloguri care urcă conținut original. De orice formă. Dar original și lucrat. Așa că să-i dăm bătăi!

BAS şi Dana Pîrvan-Jenaru la Book Corner. Discuţii despre Mihail Sebastian şi literatura noastră cea de toate zilele

lasnare-jenaru

 

stanescu

Print

lansare univers

Noutăţi Charmides ce merită cumpărate

Ştefan Manasia, Bonobo sau cucerirea spaţiului.

manasia

Ioan Es. Pop, 1983. Marş – 2013. Xanax.

coperta ioan es pop

Dan Coman (Nina Coman), Ghinga pe înţelesul tuturor.

coperta ghinga

Enrique Nogueras, Ore la Mogoşoaia.

coperta nogueras

subsol-13-prima-editie1

Blog at WordPress.com.

Up ↑