Un filozof contra statului. Bernard-Henry Lévy și pandemia de covid


Bernard-Henry Lévy – Acest virus care ne smintește. Act și Politon, 2021.

Traducere: Mădălina-Andreea Ungureanu

Notă Goodreads: 3/5

Volum apărut în Franța în 2020, la câteva luni după explozia cazurilor de îmbolnăvire cu noul coronavirus și imediat după instaurarea restricțiilor și interdicției de a părăsi domiciliul decât pentru alimente de strictă necesitate și serviciu, „Acest virus care ne smintește” e un volum care incită la comentarii și care sparge liniștea instaurată de presa și oamenii de cultură francezi în privința măsurilor luate de autorități.

Carantina, căci în mare parte despre asta e vorba, e problema de căpătâi a filozofului Bernard-Henry Lévy în acest volum: auto-carantinarea, auto-izolarea, interdicția de a te deplasa și bucuria pe care o manifestă unii dintre cetățeni și celebritățile mondene în a glorifica supraviețuirea între patru pereți, așa cum cereau autoritățile atunci. Bucuria și postările de pe rețelele de socializare privind moduri plăcute de a petrece timpul în casă, de a te distra, juca, de a nu te plictisi și a rămâne creativ. Inevitabil, trimiterile către marile cărți de literatură sau jurnale ale unor scriitori și filozofi celebri închiși și care ar sugera conform presei că orice sacrificiu merită și duce la rezultate spirituale extraordinare, comparație care ar fi, în concepția lui Henry Lévy cu adevărat un sacrilegiu. Între a fi închis în confortul casei, cu acces la utilități și hrană și condițiile din închisoare ale unor dizidenți, filozofi sau scriitori care au scris pentru a supraviețui mental vieții dure e o diferență de la cer la pământ. Iar bucuria cu care unii occidentali au acceptat și profitat de această izolare de parcă ar fi fost o vacanță câștigată la loterie aruncă în derizoriu tradiția europeană a luptei pentru independență, libertate personală, luptei contra dictaturilor de tot felul din secolul XX care au folosit brutal măsuri de izolare a populației și mai ales a dizidenților politici.

Bernard-Henry Lévy nu neagă realitatea pandemică și nici criza sanitară. Însă critică absurditatea alocării întregii atenții doar pandemiei, timp în care foametea și bolile din țările asiatice și africane ucid zilnic mai mulți oameni decât cei din spitalele europene, timp în care terorismul, războaiele civile și multe alte boli străine de țările europene produc adevărate tragedii pe care europenii le văd doar în presa scrisă și cea TV. Există o ipocrizie în toată acea panică europeană contra coronavirusului, în acea autoizolare europeană față de restul lumii și față de restul problemelor care nu au dispărut, ba din contră. Însă ele par să fi dispărut total din atenția publicului francez. În cele din urmă, Bernard-Henry Lévy atrage atenția că bucuria unora în a se autoizola și a supraviețui autoizolării e un gest de sfidare și dispreț la adresa celor care nu-și permit izolarea, miilor de oameni de pe străzile marilor orașe franceze, miilor de refugiați fără casă sau a celor atât de săraci încât „acasă” e locul din care își doresc cel mai mult să plece.

Evident, Bernard-Henry Lévy fluieră în biserică. Privind în urmă, eu însumi am fost panicat în lunile acelea și priveam deseori cu ură pe cei care luau în derâdere carantinarea și restricțiile. Apoi a trecut un an și numărul de cazuri a crescut, autoritățile au bâjbâit deseori fără nicio logică în a lua măsuri și am ajuns într-o toamnă a lui 2021 în care aveam sute de morți zilnic și aproape că nimănui nu îi păsa. Iar diferența era imensă între sutele de morți de acum și pasivitatea politică și civică de la noi și teroarea zecilor de morți din lunile aprilie și mai din 2020 când nu puteai merge până la magazin fără justificare iar armata era aruncată în intersecții pentru a ne controla aiurea de simple declarații.

Și deși susțin restricțiile și măsurile preventive și critic constant nepăsarea autorităților de la noi și bătaia de joc prin care sunt luate anumite decizii locale sau naționale, nu pot să nu mă întreb dacă totuși Bernard-Henry Lévy nu are dreptate? Acea blocadă europeană de câteva luni de zile a fost un semnal cu adevărat alarmant. Un semnal că de la o decizie politică de prevenție în pandemie se poate ajunge ușor la decizii politice de control al populației care ridică multe semne de întrebare în privința justificării morale și etice ale acelor acte. Evident, cartea a apărut în mod cinic extrem de rapid și chiar în momentele fierbinți ale pandemiei și restricțiilor europene. Nimeni nu știa atunci cum vor evolua lucrurile, însă există o parte de adevăr care deranjează în toată această nebunie și poate poziția lui Bernard-Henry Lévy nu e chiar eretică așa cum ar părea.

Cartea poate fi cumpărată din Book Corner sau Universității, de pe site-ul editurii Act și Politon sau de pe Cartepedia.ro.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.