Wallander și spionii letoni. Un nordic noir, nu prea nordic.


Henning Mankell – Câinii din Riga. Rao, 2015.

Traducere: Liliana Pelici prin Lingua Connexion

Notă Goodreads: 3/5

În 2015 editura Rao scotea al doilea roman al seriei Wallander. Dat fiind faptul că suntem în 2021, cred că putem spune că o altă serie celebră de romane polițiste a fost lăsată de izbeliște și sincer îmi vine greu să cred că o va relua cineva. Dar cine știe!?

„Câinii din Riga” e un roman destul de diferit de primul din serie. Dacă „Ucigași fără chip” stabilea coordonatele a ceea ce mai târziu, prin anii 2000, se va numi nordic noir, romanul de față pare un thriller de spionaj în genul lui le Carré, foarte diferit de atmosfera primului roman. Dar să vorbim puțin despre intrigă: o barcă fără niciun semn de identificare e descoperită pe mare de către doi traficanți care o trag spre mal. În ea doi bărbați îmbrățișați, uciși după ce au fost în prealabil supuși torturii. Cam aici se termină asemănarea cu primul roman. Ceva mai târziu, poliția va afla că cele două victime sunt de origine letonă, astfel că un inspector de poliție (de fapt maior, pentru că în proaspăt autonomul stat baltic poliția are încă grade militare), maiorul Liepa, fumător înrăit, e trimis să ajute la rezolvarea cazului.

Colaborarea e de scurtă durată pentru că victimele sunt identificate și, logic, ancheta va continua în țara de origine. La scurt timp după întoarcerea maiorului în Letonia, Wallander află că e și el trimis în această țară. Liepa fusese ucis și ancheta uciderii sale pare să fie legată de cadavrele din barca poposită pe meleaguri suedeze. Astfel că Wallander pornește, destul de nesigur, spre Riga, neștiind mai nimic despre statul baltic. Suntem în 1991, imperiul sovietic e prins în convulsii revoluționare, din nou, iar statele baltice încă se află sub supravegherea atentă a KGB-ului și a forțelor militare ruse. Metodele polițienești suedeze nu seamănă deloc cu cele letone, unde poliția nu e apolitică, ba din contră. Wallander se va vedea prins într-un soi de conspirație legată de traficul de droguri, dizidență, spionaj și crime comandate de mafie și servicii secrete așa că inspectorul suedez pare mai degrabă un soi de turist inoportun care mai mult împiedică decât un reprezentant oficial al unei forțe de poliție.

Atmosfera din Riga miroase de la o poștă a război rece și cazul crimelor inițiale devine doar un pretext pentru intriga ulterioară. Din nou, de data aceasta și mai enervant pentru cititor, Wallander se îndrăgostește și se comportă pe cât de idiot și naiv posibil ar face-o cineva în situația dată. Sau chiar mai rău de atât. Din acest punct intriga romanului devine, pentru mine, greu digerabilă și puțin probabilă. Dar să dăm crezării realitatea așa cum a imaginat-o Mankell. Wallander va sacrifica totul pentru a ajuta la rezolvarea cazului, chiar dacă există o opoziție fățișă a poliției letone care prezintă publicului un presupus vinovat și o presupusă organizație clandestină care ar fi stat la originea primelor crime. Inspectorul nostru nu crede deloc în dovezile livrate de letoni, așa că își începe propria anchetă, una dură, ce-l va duce prin case conspirative, peripeții nocturne, crime și urmăriri ca-n cărțile cu James Bond, povești una mai incredibilă ca alta, totul culminând cu momentul care se presupune că îi semnează sentința la moarte.

Nu știu ce să spun despre a doua parte a romanului. Mankell pierde cu intriga sa toate atuurile din prima carte. E drept, avem aici mai multe răsturnări de situație, avem o poveste spectaculoasă, un ritm al acțiunii alert și un background întunecat și cețos amestecat cu crime, conspirații și servicii secrete. Însă nu e ceea ce căutam eu în seria aceasta de romane, poate pentru cititorii suedezi din anii ’90 povestea era mai captivantă decât e pentru un cititor estic din 2021. Sper totuși că e o excepție de la regulă, și în următorul roman ne întoarcem la inspectorul Wallander pe care îl știam și cu care ne familiarizasem și care ne plăcea. Însă pentru cititorii romanelor de spionaj, cu siguranță romanul de față o să fie un deliciu.

Cartea poate fi cumpărată din Book Corner sau Universității, posibil să mai fie disponibilă, sau de pe siteul Cartepedia.ro.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.