Iulian Bocai – Constantin. Polirom, 2019.

Notă Goodreads: ⭐ ⭐ ⭐ ⭐

La debutul din 2018 cu „Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu” Iulian Bocai părea unul dintre cei mai siguri pe ei scriitori nou apăruți în peisaj. O mână sigură, expresivă, personaje bine închegate, o narațiune de mici dimensiuni, însă atractivă pentru cititor și dusă fără greșeli până la capăt. Aici o foarte scurtă recenzie a acestui micro-roman, cu siguranță unul dintre cele mai bune debuturi în proză din ultimii 5 ani. De la povestea tragică și melodramatică a bietului Priță, ajungem acum la bătrânul Constantin, un bărbat care-și împacă boală și singurătatea cu vecinătatea puținilor chiriași pe care reușește să-i ademenească prin prețul extrem de scăzut al chiriei.

Intriga noului roman al lui Iulian Bocai e în fapt povestea acestui bătrân, aparent hapsân și mizerabil, însă cu o istorie de viață destul de misterioasă încât să prindă în capcana propriilor povești studenții mai tineri, destul de neștiutori și suficient de amabili. Așa cum e și cazul personajului nostru central, Mihai, tânăr student la studii clasice, venit în București fără prea mulți bani și experiență. Fără tată, cu o mamă plecată la muncă în Italia, Mihai acceptă compromisul de a locui pentru o sumă minusculă în casa lui Constantin. O dărăpănătură fără capăt, cu două băi nefuncționale, cu mobilă puțină, fără frigider sau mașină de spălat. Genul de casă potrivită pentru muncitori necalificați, prostituate sau studenți disperați. Mihai e destul de disperat, mai ales că banii de acasă nu sunt niciodată suficienți. Asta nu înlocuiește greața, senzația de sufocare sau de depresie care îl bântuie din când în când.

Treptat, poveștile lui Constantin sau ale colegilor de chirie colorează puțin viața de zi cu zi a tânărului nostru personaj. Însă facultatea pare să nu fie potrivită pentru el, condițiile se înăspresc iarna, iar unele crize ale bătrânului ce anunță o posibilă moarte par să amenințe viața boemă și plină de lipsuri la care Mihai a decis să adere. Suficient cât să decidă că trebuie să își găsească o garsonieră doar pentru el, indiferent de costuri sau sacrificii.

Povestea de mai sus rezumă întreg romanul lui Iulian Bocai. O intrigă subțire, fără prea multe dedesubturi, cu două personaje principale și încă câteva pasagere. O intrigă care nu te face să citești cu nerăbdare sau să aștepți curios finalul poveștii. Poți intui cât de cât ce ar putea să se întâmple cu bătrânul și cu studentul nostru. Mai sunt mici capcane în text despre un fiu-fantomă, despre o posibilă avere etc. Nimic spectaculos.

Ce e cu adevărat valoros la acest roman ține de construcția personajelor și de stilul în care sunt scrise frazele. O scriitură minuțioasă, expresivă, atentă la detalii, matură. Dialogurile curg firesc, descrierile sunt expresive și atât cât trebuie, detaliile nu te copleșesc și nici divagațiile. Povestea, așa simplă cum pare, e suficientă pentru cele aproape 200 de pagini cât să construiască acest portret de personaj. Pentru că de fapt acesta e scopul romanului, să deseneze portretul unui bătrân misterios, dispus să-și împartă bătrânețea și locuința mizeră cu alții pentru a le povesti propria poveste și a cere de la ei povești similare. E un pariu nespectaculos, însă din plin câștigat de prozator. Și o nouă reușită, așa, în gamă minoră. Clar că de acum înainte așteptările și pretențiile mele de la Iulian Bocan cresc pe măsură. Pentru moment, pot afirma fără ezitări că e unul dintre cei mai buni prozatori ai generației tinere. Și nu e deloc puțin lucru. De altfel, Iulian Bocai a primit recent Premiul Tânărul Scriitor al anului 2019.

Două recenzii bine scrise la acest roman mai găsiți pe scena9, scrisă de Mihai Iovănel, sau pe prăvăliaculturală, scrisă de Andreea Pop. Puteți cumpăra romanul de pe siteul editurii Polirom, de pe Cartepedia sau din librăriile Book Corner & Universității, dacă aveți drum prin Cluj.