Notă Goodreads: ⭐ ⭐ ⭐ ⭐ ⭐

Despre seria acesta a lui Jackson Bennett nu am decât cuvinte de laudă. E cea mai bună serie fantasy citită de mine (și terminată) în ultimii ani. Despre primul volum (apărut la noi la Paladin în 2017, însă în colecția de SF, deși cred că există clar argumente în favoarea dozei mai mari de fantasy decât sf) am scris puțin aici. Despre al doilea găsiți aici o recenzie. Am ajuns la al treilea și uite că au trecut deja aproape trei ani și nu aud nimic despre continuarea seriei la noi. Păcat, pentru că Bennett e una dintre comorile pe care le are Paladinul în curte. Are o serie nouă începută, plus alte romane scrise, deci material suficient pentru tradus.

Bennett reușește să arunce în fața cititorului o lume în care zeii încă există, sunt palpabili, iar puterile și capriciile lor nu sunt deloc de neglijat. Și o face atât de realist încât pentru moment nu am un alt exemplu în cap de roman căruia să îi iasă această „realitate” fără a fi puțin pueril sau young adult sau a-ți cere mari eforturi  în a nu-ți da ochii peste cap. Lumea din romanele lui Bennett copiază mult din lumea noastră, avem rase și continente pentru care poți găsi sursele de inspirație, însă atenția pentru arhitectură, pentru contextul antropologic, tradiții, limbă, obiceiuri, atenția cu care sunt construite zeitățile și fiecare cult care însoțea aceste zeități depășește tot ce am citit până acum.

Însă să vorbesc puțin și despre al treilea volum care începe brusc cu anunțul că personajul central din primul roman și păpușarul din al doilea volum – Shara Komayd – a fost ucisă într-un atentat. Despre acest lucru află cu surprindere și groază Sigrud je Harkvaldsson, fostul ei asistent, în fapt un asasin perfect, un bărbat care a sfidat de-a lungul timpului suferința și moartea. Și, un rege care a ales să-și părăsească pentru Shara poporul și familia. Dacă în primul roman Sigrud e doar pumnul Sharei, începând cu volumul doi are propria poveste și ia propriile decizii, înfiorătoare deseori. Destinul nu îi ieste deloc favorabil. Iar al treilea roman îi e dedicat deplin. Sigrud, retras de restul lumii, la mai bine de zece ani distanță de când lupta alături de Shara, află că singura persoană pentru care merita să mai trăiască a fost ucisă. Așa că nu e de mirare că părăsește tot și se reîntoarce pentru a răzbuna moartea fostului prim-ministru al imperiului.

Două lucruri află Sigrud. Shara avea o fiică adoptată pe care o ținea ascunsă de ochii lumii și care a dispărut după moartea mamei sale și faptul că Shara, după ce s-a retras din funcția de prim-ministru, a continuat o campanie insistentă de a aduna copii orfani în câteva orfelinate despre care nu se știe nimic. Copiii orfani, după cum urmează să simtă pe propria piele Sigrud, sunt copiii fostelor divinități, având ei înșiși puteri divine. Iar unul dintre acești copii pare să fie în spatele atentatului care a dus la uciderea Sharei. Nimeni nu știe mai nimic, însă Sigrud e insistent, reușește să supraviețuiască oricărei capcane și are de partea sa o soartă favorabilă cumva care îl ajută să iasă la liman de fiecare dată. Lucru care nu e tocmai întâmplător, însă nu voi spune mai multe. Cum nu am de gând să povestesc nici despre ce urmează în roman. E clar că lupta dintre zei, apoi oameni și zei, ajunge acum la un nou capitol: lupta dintre copiii zeilor și cei care îi urmează. Pentru Sigrud și cei care îi sunt alături în acest război lucrurile sunt deja complicate și devin din ce în ce mai complicate. Iar personajul nostru se reîntoarce în Bulikov, capitala fostului imperiu, acolo unde a început de fapt povestea sa și a Sharei.

Va pot spune că romanul e bine scris, povestea nu plictisește și nici nu stagnează, de altfel am impresia că Bennett a început să scrie din ce în ce mai bine, de la un roman la altul. Evident, intrigile, suspansul, și multe surprize aruncate de autor în text fac ca întreg romanul să se citească repede și să te țină alături până spre ultimele pagini. Avem din nou conflicte, artefacte divine, copii divini dar și zeități și multe, multe altele. Primul roman părea unul construit pe o intrigă polițistă, al doilea pe un scenariu horror. Al treilea e un thriller fantasy care cucerește și încheie o serie excelentă, de cinci stele. Robert Jackson Bennett e unul dintre autorii de de primă mână din fantasy-ul contemporan.

Cum din noua trilogie (las copertele primelor două volume mai jos) nu a apărut decât primul volum (al doilea e programat pentru 2020), probabil voi mai aștepta și voi citi alte romane ale autorului. Vă recomand seria și sper să fie terminată de Paladin. Ar fi una dintre veștile cele mai bune de pe piața noastră de traduceri.

 

Advertisements