Rating Goodreads: ⭐ ⭐ ⭐ ⭐

2019 aduce în România traducerea ultimului volum din trilogia lui Dazieri dedicată excentricului Dante – unul dintre personajele mele favorite din ultimul timp. Apărut la editura Crime Scene Press, în traducerea bună a lui George Arion Jr., „Regele de arginți” încheie povestea ciudată, înfricoșătoare și aproape de necrezut a personajului Dante, un individ răpit în copilărie și ținut închis într-un container ani întregi pentru a i se modifica comportamentul și a fi transformat într-un soi de robot uman. Povestea, amintind de vremurile Războiului Rece și de celebrul deja proiect CIA MKUltra – experimente cu droguri și stimuli diverși pentru a reuși condiționarea forțată a subiecților, ia o turnură de coșmar în viziunea lui Dazieri.

Credit foto: http://www.ansa.it

Dante, adult în momentul prezent al acțiunii romanelor, suferă de fobii nenumărate, de crize de paranoia sau depresii cumplite, dar și de lipsa unei identități. Dante e numele primit în containerul în care fusese închis, nume dat de către „Tată”, un personaj diabolic care pare să fi stat în spatele experimentului făcut pe copii. Copii răpiți, unii geniali, alții cu diverse forme de autism, închiși și torturați pentru rezultate științifice. Cei care nu se încadrau erau uciși, iar numărul celor uciși nu-l știm cu precizie, însă e mare. Dincolo de frica de „Tată”, amestecată de altfel cu un sentiment de iubire paternă, Dante a supraviețuit atâția ani bazându-se doar pe observarea gesturilor și a poziției corpului, „Tatăl” având tot timpul o mască pe față. Un răspuns greșit din partea copilului avea efect imediat, pedepsele fiind crunte și diferite. Lipsa de somn, căldură sau frig excesiv, lovirea unei mâini devenită „mâna rea” etc. Penru a scăpa de tortura fizică și psihică, Dante a devenit un soi de detector de minciuni uman, lucru care-l va ajuta în anii de după evadare. Primele volume ale seriei (aici și aici mici recenzii despre ele) îl găsește fie în postura de consultant genial pentru diverse firma și vedete, fie consultant mai mult sau mai puțin oficial pentru diverse cazuri ale poliției italiene.

Colomba e o polițistă cu experiență, destul de aprigă, cu multă inițiativă și uneori repezită. În momentul în care există indicii că în spatele unor noi dispariții se află ceva mult mai grav, Dante intră în scenă. Temerile sale, cum că „Tatăl” și acoliții săi nu au fost niciodată prinși cu adevărat sunt întemeiate, iar primul volum din serie e dedicat rezolvării acestui mister și, poate, rezolvării în sfârșit a propriului caz. Volumul al doilea, deși pornește de la un aparent atentat islamist într-un tren din Italia, e strâns legat de primul prin povestea din spate. Fiecare dintre cele două romane au cazuri noi de rezolvat, însă personajele din background, păpușarii, sunt mereu cei care au avut un rol important în cazul răpirii lui Dante. Spioni, asasini perfecți, pregătiți de firme de mercenari cu origini rusești de dinainte de anii ’90, experimente ratate și mult mister în privința implicării sau nu a autorităților în încercarea de a mușamaliza întreaga poveste. Colomba, ajutată de Dante și de gașca lui de „consultanți”, în fond membri a unor rețele interlope locale, reușesc să rezolve cazurile, chiar dacă își riscă viața și, în cazul polițistei, cariera. Pentru că nimic nu e făcut în limitele și în spiritul legii. E nevoie să lucrezi în subteran pentru a dezvălui crimele și experimentele odioase. Finalul celui de-al doilea roman pregătea cumva terenul, lăsând cititorul să aștepte cu nerăbdare continuarea poveștii: Dante răpit, Colomba înjunghiată.

Și povestea nu s-a lăsat așteptată foarte mult și a meritat. Chiar dacă prima jumătate a volumului are un ritm ceva mai lent, și aș fi spus că Dazieri și-a ieșit puțin din formă, treptat povestea prinde contur, firele narative se leagă și începi să înțelegi multe dintre detaliile aruncate în text în volumele anterioare. Dacă ai citit recent volumele, altfel e puțin mai dificil. Însă Dazieri are grijă să reia o parte din evenimentele din primele volume, cât și din personajele secundare. Spun că prima parte a romanului, dedicată unor noi crime, o nouă anchetă, căutării lui Dante și recuperării Colombei pare puțin prea tihnită față de ritmul alert cu care eram obișnuit. Poate și din cauza absenței în mare parte a lui Dante din poveste, un tip excentric, mare amator de cafea extrem de scumpă și rară, produse de lux în general, îmbuibat cu medicamente, calmante luate în doze bune pentru cai și alcool pentru a-și ține sub control fricile. Un tip genial, cu un spirit de observație ieșit din comun, datorat experienței din copilărie, însă adeseori cu un comportament infantil. Din momentul în care e găsit (da, se va întâmpla și asta), cuplul Dante-Colomba devine melanjul perfect pentru a rezolva povestea până în cele mai mici detalii. Și intriga se complică, virează brusc uneori, surprinzându-și cititorii, reia episoade mai vechi pentru a le explica și oferă un final neașteptat, la fel de bun ca precedentele. Recunosc că mi-a plăcut mult aventura aceasta polițistă cu aer tenebros și îmi va fi dor de cele două personaje. Dante e atât de bine construit încât sper să fie reluat cumva într-o serie diferită. Măcar pe poziția lui burlescă de Sherlock Holmes ciufut-contemporan.

Cumpără cartea de pe Crime Scene Press, cartepedia.ro sau din Book Corner sau Librarium Universității, dacă ești prin Cluj.

 

Advertisements