Notă Goodreads: ⭐ ⭐ ⭐ + 1/2 ⭐

Recent apărută la editura Paladin, Giganții adormiți e prima parte din trilogia Dosarele Themis scrisă de canadianul Sylvain Neuvel. Roman premiat, după cum spune coperta patru cu premiul Seiun. Am căutat pe net și am văzut că e un premiu oferit de cititorii din Japonia, premiu câștigat în mod normal de romane cu roboți, cyberpunk și diverse motive asiatice după care se omoară lumea pe acolo. Așa că premiul se potrivește de minune cu romanul nostru, pentru că avem de-a face cu un amestec de Pacific Rim (roboți gigantici conduși de oameni) și o scriitură pe care am mai văzut-o în romane ca Robopocalipsa lui Daniel H. Wilson sau Războiul Z al lui Max Brooks. Adică o scriitură fragmentată, bazată pe relatări, interviuri, interogatorii, fișe de dosare sau notații tehnice. Un melanj care pus cap la cap înlocuiește o povestire narată la persoana întâi sau la persoana a treia, așa cum suntem obișnuiți în mod normal.

În cazul de față, personajele principale sunt puține, iar vocea care ține loc de narator e vocea unui agent secret, despre care știm puțin spre deloc, însă un agent cu o putere ce depășește granițele unui singur stat sau ale unui serviciu secret, oricare ar fi ele. Povestea romanului e simplă. O fetiță găsește din întâmplare o mână gigantică dintr-un material asemănător oțelului, de fapt un aliaj ciudat, vechi de mii de ani. Câțiva ani mai târziu, aceeași fetiță e racolată într-un proiect strict secret pentru a reuși să afle mai multe despre mâna gigantică. Treptat, sunt aduși alături de ea un pilot din marina americană, un genetician și un lingvist. Proiectul pare să meargă și echipa descoperă mai multe părți din ceea ce pare a fi un uriaș robot care poate fi condus de un echipaj uman, dublu. Vă sună cunoscut, nu-i așa?

Intriga nu e complicată, nici extrem de imprevizibilă, însă are farmec și e recomandată pentru o lectură de weekend. Rase extraterestre, zeități antice, mici intrigi și conflicte de grup, pericolul unui război nuclear, plus multe, multe necunoscute. Detaliile sunt dezvăluite treptat, așa că peisajul prinde contur până spre finalul romanului care nu aduce mai nimic nou. Ci e doar un final de episod. Nu o să dezvălui mai multe despre intrigă (e destul de previzibilă, v-am spus), cum de altfel și următorul volum pare cumva previzibil. Probabil și mai palpitant. Pentru că vom avea un robot uriaș, și nimeni nu construiește un robot dacă nu vrea să se joace puțin cu el. Iar dacă există extratereștri, probabil că pământenii se vor întâlni cu ei 🙂

O bilă albă e dată de vocea acestui agent-păpușar pe care nu îl cunoaștem decât din interviurile și interogatoriile pe care le ia. O voce inteligentă, puțin malefică, cinică și bine stăpânită. O altă bilă albă a romanului ține de construcția lui, cursivă, fără mari bătăi de cap.

De fapt, această trăsătură lejeră, comercială, m-a făcut să-i reduc ratingul la un 3 stele jumate. Bun, însă nimic memorabil. Un SF cinstit, de weekend. Cum nu sunt multe fire narative și nici multe relații complicate, cred că voi putea citi lejer continuarea peste un an-doi, fără să mă întreb foarte mult cine sunt personajele. Dacă vă plictisiți, puneți mâna pe cartea asta. Câteva ore pot trece destul de repede.

Cumpără cartea de pe siteul editurii Paladin,cartepedia.ro sau din librăriile Book Corner sau Librarium Universității, dacă ești prin Cluj. Ocazie cu care putem să stăm și de vorbă, preț de câteva minute.

Advertisements