Notă Goodreads: ⭐ ⭐ ⭐ ⭐
Autorul ăsta mi-a fost recomandat de câțiva cititori de romane polițiste mai buni decât mine, și aflând că personajul principal e un fost polițist, alcoolic, irlandez, am zis că nu e de ratat pentru nimic în lume. Și se pare că am avut dreptate. Ken Bruen scrie bine și destul de diferit de scriitura la care te-ai aștepta atunci când deschizi un roman polițist.

Poetic, cu multe trimiteri către alți romancieri, dar și multe liste cu nume de filme și trupe de muzică preferate de personajul central, apoi multe citate și multe liste de orice fel. Capitole scurte, aranjarea în pagină asemănătoare unor poeme, deseori. E o scriitură de bună calitate, mult umor negru, multă autoironie și multe referințe către literatura mainstream, ceea ce e destul de ciudat. Însă personajul central, Jack Taylor, bea mult și citește pe măsură. De toate, de la romane de duzină până la clasici, de la literatură recentă până la poezie. E un obicei moștenit de la tatăl său și cultivat cu fervoare în ciuda mamei sale, o mamă violentă, pentru care fiul riscă să devină un papă-lapte. Cum biblioteca la care era abonat în copilărie se afla la etajul judecătoriei, fascinația pentru cărți a fost dublată de una ptr uniformă și așa se explică prezența lui Taylor în Gardă, poliția irlandeză.

Însă acum, în timpul în care se petrece acțiunea romanului, Jack e deja un fost polițist. Concediat pentru crizele severe de alcoolism, păstrează din vechea slujbă relațiile, obiceiurile nocive și celebritatea. Plus o haină de toamnă-iarnă, un soi de palton, pentru care primește nenumărate cereri de returnare de la birourile poliției. Zvonul în oraș e că el e omul care poate rezolva, poate afla, poate găsi lucruri și persoane. Că nu mai are nimic de pierdut. Și, cumva, așa și este. Alcoolul, trăitul în puburi alături de o mână de cunoscuți, doi-trei prieteni și o locuință în chirie nu reprezintă nimic stabil. Nici financiar, nici psihologic. Însă celebritatea ajută, așa că o mamă a cărei fiică e găsită înecată îi cere ajutorul. Conform mamei, nu exista vreun motiv pentru sinucidere și un telefon primit făcea întreaga poveste și mai suspectă. Iar faptul că fiica ei e una dintre multele fete găsite înecate recent te duce cu gândul că e ceva dubios și e imposibil ca viața grea, vremea sau anturajul să ducă către sinucidere așa ușor. Cazul fetei înecate e cazul principal din acest roman a cărui rezolvare e oarecum previzibilă.

Ce e cu adevărat valoros în volum, dincolo de scriitură și mulțimea de referințe, ține de modul în care e prezentat personajul central. Parțial, cred că întreg romanul e mai degrabă gândit ca o introducere în viața, tabieturile și metehnele fostului polițist Jack Taylor, iar cazul pe care trebuie să îl rezolve ține de ceva secundar. Viața lui, crizele existențiale, prietenii săi (un pictor sadic, sărit de pe fix, un barman bătrân, arțăgos și fidel, un vagabond bătrân căruia nu îi scapă nimic din ce se întâmplă pe străzi), posibilele iubite, iată elementele care construiesc în detaliu portretul personajului principal. Un personaj pe care îl admiri prin reacțiile și comentariile sale, ca imediat după să te scoată din sărite. Însă merită să citiți romanul, fiecare pagină are fraze excelente, dialoguri memorabile, replici pe măsură. Am văzut că romanele au fost ecranizate, romanul și episodul cred. Serialul e disponibil pe Netflix, însă după jumătate de episod am renunțat. În ciuda actorilor buni, replicile sunt total false, luate din roman și aruncate în serial, fără context. Romanul e gândit ca o bandă desenată, capitole scurte, secvențe mici cu replici acide. În cursivitatea serialului, dialogurile sună prost și nelalocul lor.

Recomandat pentru fanii lui James Lee Burke, Ian Rankin sau Lawrence Block.

Citește un fragment aici.

Au mai scris despre:

Liviu Szoke pe fansf și Cezarina Nicolae pe revista de suspans.

Cumpără cartea de pe crime scene press, cartepedia.ro sau din librăriile Book Corner sau Librarium Universității, dacă ești prin Cluj. Ocazie cu care putem să stăm și de vorbă, preț de câteva minute.

Advertisements