Ce-am mai citit în ultima vreme

Cum se scrie un roman? Editura Cartea Românească, 2012. Volum nedistribuit în librării.

cum se scrie un roman

Rezultatul “Colocviului romanului românesc”, desfăşurat la Călimăneşti-Alba Iulia în 2012, volumul reuneşte câteva mici eseuri şi intervenţii ale participanţilor, scrise la îndemnul lui Nicolae Manolescu. De altfel, Nicolae Manolescu e şi primul care oferă un soi de răspuns-introductiv la problema scrierii romanului. Dar şi o concluzie care cred că multora le era clară de mult timp.  Scriitorii români nu au cultura teoriei, prea puţine texte despre cum se scrie un roman, despre laborator, meşteşug, artă. Câteva sondaje prin revistele gen Dilemateca în care unii răspund, însă pe teme ce ţin mai degrabă de tabiet decât de artă.

Acest lucru se va observa şi în prezentul volum. În facultatea de litere e celebră antologia despre criza romanului, însă nu-mi vin în minte antologii despre arta romanului. Pornind pe urmele lui Manolescu, nu ştiu câţi dintre scriitorii români de astăzi şi de-aiurea au citit eseurile unor Nabokov, Eco, Forster, ori mai recentele volume traduse şi la noi, aparţinând unui Kundera sau Pamuk. Asta ca să dăm câteva exemple devenite clasice prin citare. Nu ştiu şi poate nici nu mai contează. Ştiu cu siguranţă că exceptând un Radu Petrescu sau Gheorghe Crăciun, eseurile prozatorilor români despre arta romanului lipsesc alarmant.

Poate că e o lipsă a tradiţiei la noi în a scrie şi teorie, însă eu o pun mai degrabă pe seama lipsei culturii. Romanul iese cum iese, ce mai contează teoria!? Revin şi o să vă rog să citiţi volumul de faţă pentru a observa lejer incapacitatea de a teoretiza, de a povesti, de a descoase arta scrierii. Scriitorii care răspund, şi nu sunt puţini şi nu seamănă între ei, scriu de la o pagină, gen decalog – vezi Marta Petreu, destul de aplicat, până la aiureli cu tentă de picanterie a istoriei literare – gen D.R. Popescu. Când nu sunt frustrări şi detalii absolut puerile, vezi pentru a câta oară !? paginile lui un cristian, care din păcate confundă textele de blog şi de răspuns pe blog cu eseul pe temă dată, autorii scriu uneori şcolăreşte, alteori în parabolă: Nichita Danilov. Radu Pavel Gheo are şi note de subsol, ceea ce dă farmec textului. Sunt şi răspunsuri oneste, în zona creionării timide a unui răspuns. Însă texte care să rămână şi să fie folositoare istoriei şi teoriei literaturii lipsesc în mod constant. Cu o excepţie notabilă: Alexandru Vlad cu textul “Didactica romanului”, un mini-eseu de reluat şi de citit.

Concluzia e tristă. Romancierii români nu ştiu să scrie meta-texte. După un optzecism crunt, care sfărşea prin a distruge în masă romanul adevărat, cel de secol 19-20, confundând arta romanului cu arta meta-textului şi intriga cu micile ţevăraine textualiste, pe urmele unui nou-roman francez care a coborât literatura franceză în timp cu un secol, iată că romancierii nu mai ştiu să vorbească despre meseria de zi cu zi. Sau nu ştiu cum. De citit, citesc şi ei eseurile traduse, dovadă fiind faptul că autorii daţi exemplu de mine la începutul textului se plimbă şi prin textele lor. Însă atât, rezumând textele la 2,3 notaţii biografice, amestecate cu câteva trimiteri la cărţi devenite deja celebre.

Păcat.

Advertisements

One thought on “Ce-am mai citit în ultima vreme

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: