Manuel Rivas, Creionul tâmplarului. Curtea Veche, 2011. Preţ librărie 20.00 lei

Manuel Rivas. Cu siguranţă cel mai cunoscut spaniol de limbă galiciană. Premiat, tradus, ecranizat şi discutat de către critica literară din Spania, Manuel Rivas e totuşi un necunoscut în România. Noroc cu editura Curtea Veche şi orientarea ei către scriitorii hispanici. Aşa că avem un prim roman în română: un roman istoric, în măsura în care fundalul Războiului Civil din Spania îl face istoric. Rivas însă fuge de istorie şi politică şi se ascunde în poveşti de dragoste, filosofie şi credinţe populare. Narativ, Creionul tâmplarului e o combinaţie fericită de frescă istorică peste care mici doze de realism magic dau culoare şi viaţă unor poveşti întunecate prin violenţă şi persistenţă în macabru.

“La prima oră a după-amiezii, Maria da Visitação coborî în local. Se trezise mahmură, cu gura uscată, cu sexul îndurerat din cauza greutăţii contrabandiştilor, şi i se făcu poftă de un suc de lămâie amestecat cu bere rece. Cu obloanele trase, aşezat la o masă, sub o lampă care azvârle un strop de lumină în încăperea aflată în penumbră, stătea Herbal.”

Cred că citatul pe care l-am dat mai sus poate reprezenta un început bun al romanului de faţă. Povestea unui medic dizident, închis, condamnat la moarte şi scăpat ca prin urechile acului (vorba vine, deh, realismul magic…) de moarte în nenumărate ocazii e spusă neîncetat, în pauzele de muncă ale Mariei, de către fostul paznic şi spion al regimului, Herbal. Povestea sare, se încâlceşte mult printre motivaţiile politice, numele proprii contextului istoric şi multele divagaţii poetic-filosofice. Cumva, e recomandabil să ştii câte ceva despre războiul civil din Spania. Eu nu ştiam prea multe şi am resimţit un soi de ameţeală hoinărind printre personajele istorice. Lucru care mi s-a întâmplat recent şi cu romanul Casa lui Dostoievski a lui Jorge Edwards. Îl puteţi găsi tradus la editura Art.

Rivas scrie indiscutabil bine şi povestea de dragoste are farmec. Însă construcţia romanului suferă uneori, atenţia cititorului e distrasă de la firul narativ principal de istoricul personajelor sau de micile întâmplări fără prea mare importanţă în economia cărţii. Un roman bunicel, însă de citit cu răbdare, pentru a nu te pierde în el. Cu un plus mare la stil şi la frazare.

 

Advertisements