Cărţi sau ţigări, George Qrwell. Polirom, 2011. 19, 95 lei preţ librărie.

Probabil că nu sunt singurul care trăia cu imaginea lui Orwell cea veche şi intrată în rutină: 1984, anticomunismul, spionii, listele de note informative etc., etc. Şi uite că citesc repede, într-o seară şi o dimineaţă, acest splendid volum scos de Polirom şi mă distrez de minune. Cei care vor să-l vadă pe Orwell la masa de produs cronici sau în spatele tejghelei cu teancuri de cărţi roase de molie, au acum ocazia perfectă. Cărţi sau ţigări, antologie construită din câteva texte confesive şi câteva articole, e o carte lejeră, recomandată librarilor şi celor care sunt încă încântaţi de aventurile lui Oliver Twist, de romanele lui Dickens sau de literatura engleză  de secol 18-19. Nu o să povestesc ceea ce povesteşte Orwell: experienţa din spitalele parisiene în timpul războiului, copilăria şi timpul petrecut la o şcoală privată, năzbâtiile şi spaimele acelor ani dau pagini întregi de literatură de calitate.

O să citez mai jos câteva fragmente care cu siguranţă sună familiar unor prieteni:

“De regulă, o librărie e groaznic de friguroasă iarna, pentru că dacă e cald, vitrinele se aburesc, iar un librar trăieşte de pe urma vitrinelor. Apoi cărţile emană mai mult praf şi de un soi mai neplăcut decât orice altă categorie de obiecte inventată până acum, iar partea de sus a cărţii e locul preferat de muşte ca să moară.”

“Un librar trebuie să spună minciuni despre cărţi, ceea ce îi provoacă un anume dezgust faţă de ele. Încă şi mai rău e faptul că mereu le şterge de praf şi le cară dintr-un loc în altul. A existat o vreme în care iubeam cu adevărat cărţile – adică iubeam aspectul, mirosul şi textura lor, cel puţin dacă erau mai vechi de cinzeci de ani. […] Dar imediat ce am început să lucrez în anticariat, am încetat să mai cumpăr cărţi. Văzute în cantităţi mari, cinci sau zece mii odată, cărţile erau plictisitoare şi chiar dezgustătoare. Acum cumpăr când şi când  câte una, dar numai dacă e o carte pe care vreau s-o citesc şi nu o pot împrumuta. Şi nu cumpăr niciodată vechituri. Mirosul dulce al hârtiei descompuse nu mă mai atrage. E prea strâns legat în mintea mea de clienţi paranoici şi muşte moarte.”

Advertisements