Arkadi & Boris Strugaţki, A doua invazie a marţienilor. Paralela 45. 18 lei.

  Invazia extraterestră e un subiect grav, sinistru, ştiinţific şi de cele mai multe ori dramatic. Cinematografia îl transformă în filme de coşmar. Prozatorii în pretexte pentru filosofări pe teme sensibile. Cititorii de masă diluează subiectul în discuţii interminabile la un pahar de vin în preajma sărbătorilor. Iar puştii de pretutindeni, mari amatori de sefeuri grele, aşteaptă învazii militare ca în Star Wars şi lupte sângeroase care să te ţină cu sufletul la gură. Însă sunt şi prozatori care se distrează. Fraţii Strugaţki, cunoscuţi pentru celebrul roman Picnic la marginea drumului şi pentru seria dedicată Pelerinilor, rasă superioară, greu de înţeles şi mult prea avansată tehnic şi intelectual pentru a putea fi urmărită, scriu şi sefeuri pentru duminică după-amiaza. De pildă, A doua invazie a marţienilor.

Extratereştrii, un soi de men-in-black, dar ceva mai stilaţi, poposesc în apropierea unui orăşel, incendiind şi distrugând oraşul din vecinătate. Însă fiecare orăşel îşi are personalităţile sale: poliţistul, primarul, cârciumarul, ziarişti de mâna a doua. Fiecare ştie adevărul şi fiecare dintre ei e convins că pe Marte nu există viaţă. Nimic din stereotipiile obişnuite în cazul unei invazii nu îşi face loc în viaţa lor de zi cu zi. Ce-i drept, există câteva schimbări: guvernul pune accent din ce în ce mai puternic pe sucul gastric (da, aţi citit bine 🙂), ţăranii au primit un soi nou de seminţe care fac câmpurile albastre, făina, pâinea şi tescovina albastre, însă produc mai mult suc gastric şi beţiile sunt vesele. Se zvoneşte că pensiile şi salariile se vor plăti în suc gastric, iar cine vrea bani cash poate să doneze 200 ml de suc gastric la una dintre noile secţii de colectare.

Aceste zvonuri, plus multe bârfe, probleme cu pensia şi bolile bătrâneţii îl fac pe Apollon, profesor celebru cândva, să devină circumspect, decis să afle o dată pentru totdeauna ce se întâmplă cu adevărat. În fond, colecţia lui de timbre s-ar putea mări dacă extratereştrii, noua putere sosită la guvernare, ar exista cu adevărat şi ar tipări noi timbre, ginerele său a plecat de acasă şi fiica-sa umblă halandala cu secretarul din vecini iar pensia promisă de primarul mafiot pare să se fi evaporat până la noi ştiri.

Romanul e scris uşor şi se citeşte la fel. Războiul contra marţienilor e mai degrabă un război contra unor capitalişti plini de bani care pot decide să ofere oricărui ţăran sărac lipsit-pământului o sumedenie de bani pentru ceva de care nici nu ştia că are: suc gastric. Probelemele etice, morale (dacă omenirea îşi pierde cultura şi devine doar o fermă de suc gastric sau totul e o înscenare a beţivilor din bar) îşi pierd sensul în disputele tulburate de noua băutură de culoare albastră.

Aşa că merită să recomand acest roman celor care vor să se distreze 2, 3 ore citind şi SF-ul light, fără gravităţi şi fără prea mult nano-sânge. Doar întâmplări neverosimile şi mult umor rusesc. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult…

Advertisements