Un poem de Montale

Am coborât, dându-ţi braţul, cel puţin un milion de scări
şi acum când nu mai eşti la fiecare pas e vidul.
Chiar şi aşa lunga noastră călătorie a fost scurtă.
A mea durează încă, dar nu-mi mai folosesc
legăturile, rezervările,
capcanele, insultele celui ce crede
că realitatea e ceea ce se vede.
Am coborît milioane de scări dându-ţi braţul
nu pentru că poate cu patru ochi se vede mai mult.
Cu tine le-am coborât fiindcă ştiam că din noi doi
singurele adevărate pupile, deşi atât de-ntunecate,
ale tale erau.

(traducere din ediţia Humanitas, Marian Papahagi)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: