Am coborât, dându-ţi braţul, cel puţin un milion de scări
şi acum când nu mai eşti la fiecare pas e vidul.
Chiar şi aşa lunga noastră călătorie a fost scurtă.
A mea durează încă, dar nu-mi mai folosesc
legăturile, rezervările,
capcanele, insultele celui ce crede
că realitatea e ceea ce se vede.
Am coborît milioane de scări dându-ţi braţul
nu pentru că poate cu patru ochi se vede mai mult.
Cu tine le-am coborât fiindcă ştiam că din noi doi
singurele adevărate pupile, deşi atât de-ntunecate,
ale tale erau.

(traducere din ediţia Humanitas, Marian Papahagi)

Advertisements