Search

Bun de tipar

Month

April 2011

Filmul mut se “mută” în Insomnia

Advertisements

Târguri, lansări, reviste de citit.

Mai mult decât cărţile, evenimentele ce le susţin au cam acaparat piaţa de zvonuri, ştiri şi bârfe editoriale. E primăvara târziu şi editurile din ţară caută cele mai bune mijloace de a vinde repede şi în cantităţi mari. Am trecut de câteva ori pe la Gaudeamus-ul din centrul Clujului. Un târg de carte în scădere de forţă, mai mic, mai înghesuit, mai fără promoţii. Cei drept, ceva mai ordonat şi cu mai multă stăpânire de sine. Dezamăgitoare însă promoţiile, de pildă Humanitasul oferă doar 10% reducere (până şi Rao a plusat la 20%), lansările etc. Rămâne cel mai mare târg de carte din centrul Clujului şi lumea se plimbă prin cort, mai dădea din coate, mai răsfoia un volum, greu de apreciat deocamdată numărul cumpărătorilor.

Bucureştiul oferă cititorilor zilele acestea Bookland-ul, la prima ediţie. Un târg de carte amplasat într-un mall, idee nu chiar atât de rea pe cât părea la început. Mai multe detalii le găsiţi într-un text din Gândul aici.

La Book Corner două lansări de colecţie: prima dintre ele marţi – Colecţia Stranioteka coordonată de Ruxandra Cesereanu şi editată de Dacia 21 şi miercuri, colecţia de autor Marta Petreu, realizată de editura Polirom. Fiecare dintre ele, centrată pe câte una dintre figurile feminine importante din viaţa culturală clujeană, aşa că merită de aruncat un ochi. Aici mai multe detalii.

La Cărtureşti Cluj, miercuri o întâlnire cu un scriitor care mi-a fost recomandat, fără a-l fi citit încă: Bodor Ádám. Câteva detalii aici.

Tot la capitolul evenimente editoriale, recomand două reviste. Numărul 3 din Galileo, probabil de departe cea mai bună revistă sefe din ţară. Link aici. O revistă bine scrisă şi bine editată, cu texte în traducere, dar şi autohtone, care va ajunge şi prin Cluj probabil cu o lansare, nu zic mai mult deocamdată. Tot ca recomandare, ultimul număr din revista Echinox (vezi aici), o revistă studenţească, scoasă de literele clujene, însă ceea ce face special numărul acesta e tematica sa: antologie de literatură română tânără. Mai bine spus, 90 de pagini de revistă de texte ce cuprind mai toţi autorii despre care se scrie, se zvoneşte şi se laudă ori ba pe net şi pe la edituri. În momentul de faţă, singura de acest fel de pe piaţă, care merită atât citită, cât şi recomandată mai departe. Oamenii ăştia au reuşit să facă ceea ce nu au făcut de pildă un ICR sau vreo fundaţie culturală în încercarea de a sprijini sau a promova literatura română recentă. Felicitări multe, cât mai multe!

despre extraterestre în poezia recentă // 2

(nu am găsit coperta volumului, aşa că pun afişul de la Thoreau)

Cosmina Moroşan, AgeSexLocation PLS

Vinea, 2006, cred 17-18 ani.

În mod normal aş spune că poeta Cosmina Moroşan continuă proiectul iniţiat de Gabi Eftimie, însă volumul Cosminei Moroşan a apărut în acelaşi an şi, coincidenţă sau nu, a apărut în preajma aceluiaşi program de creative writing de la Râşca. Însă faptul că pe atunci Cosmina era mult mai tânără decât Eftimie poate fi înţeles ca o continuare. La o privire mai atentă, se observă că deşi în acelaşi ton şi imaginar, Cosmina Moroşan face un pas înapoi. Volumul de debut, scris la o vârstă precoce (doamne ce prost sună cuvântul ăsta, dar înţelegeţi ce vreau să spun), dă dovadă de mult talent şi nu de puţine ori de poeme foarte bune. Nu la fel de unitar valoric ca cel al lui Eftimie, însă cu siguranţă un volum ce merită recitit şi plasat în istoria anilor post-2000.

“http.

http. şi

ochii tăi s-ar putea deschide

într-un scurtcircuit.”

Cosmina Moroşan scrie şi ea în zona cyberpunkului: scurtcircuite, endorfină, taste, monitoare, digital, tehnică îşi găsesc treptat loc în comparaţiile din versurile poetei. De altfel, comparaţia e figura ei de stil favorită. Acest imaginar tehnic însă nu produce dezumanizare, dimpotrivă, discursul Cosminei este presărat de stări de vulnerabilitate, durere, singurătate, tensiune fizică etc. Tot volumul, dacă e să-l rezum grosolan, e centrat pe problemele unui posibil cuplu şi contextul acelui cuplu. Vocea, categoric feminină, sexuală însă doar la nivel de sugestie, umanizează tensiunile din relaţia cu un el, neştiut şi tot timpul distant.

“mă descarc/ sub t-shirtul tău

cu 100 Gb/s

scriu coduri în care

suntem împreună

ne plimbăm printr-un Mouse.”

Cosmina, deşi compară orice sentiment, stare sau obiect din viaţa ei cu tehnica digital-industrială, rămâne cumva încă în uman. Pentru ea încă nu s-a ajuns în locul în care doar o conştiinţă rece, mecanică, priveşte şi dă comenzi bazate pe calcule şi reacţii la stimuli. Cosmina trăieşte singurătatea, spaima, tensiunea, iar trimiterile în zona cyber sunt doar o direcţie de expresivitate, de nuanţare într-o lume contemporană. La fel ca adjectivele folosite de romatici şi cu sensuri şi simboluri foarte clare pentru ei aşa şi trimiterile la vocabularul tehnic-digital fac mai mult sens pentru cititorul contemporan: “o sticlă cu endorfină se sparge în mine/ fericirea mea e o zână care-mi/ scrie noaptea e-mailuri.” Sunt şi poeme ce fac pasul spre “inumanul cyber”, mai puţine, însă binevenite în volum. Iată un mic exemplu: “sunt zile lungi în care mă bandajez/ sunt microbi care se umflă în mine/ ca într-un hău gonflabil.”

AgeSexLocation PLS e un volum de poezie care merită recitit şi, revizuit puţin, ar trebui reeditat. Există şi  zone discutabile, fireşti pentru un debut. Uneori mixajul de tehnică şi stari sentimentale duc versurile într-o zonă patetică, de evitat, dacă se poate. Cu minusuri şi plusuri, un volum ok de poezie ce ţine de o direcţie mai puţin întâlnită la noi. Aşa că-l includem în zona “extraterestră” aşteptând şi un al doilea volum al poetei.



Király Zoltán la Nepotu’ lui Thoreau

În ton cu textele despre poezie

despre extraterestre în poezia recentă // 1

Gabi Eftimie, ochi roşii polaroid. acesta este un test

Vinea, 2006, 25 de ani.

În 2006, efectul de stranietate al volumului premiat de Vinea şi câştigător al programului de creative writing de la Râşca (coordonat de Urmanov) era foarte mare. Suficient de mare a rămas şi astăzi, la 5 ani de la apariţia cărţii. De mari dimensiuni, aproximativ 100 de pagini, concentrat şi bine calculat, deşi numărul de texte ar fi putut lejer cuprinde şi zone relaxa(n)te, ochi roşii polaroid rămâne unul din volumele bune de poezie ale generaţiei 2000. Urmanov scria pe coperta a patra „volumul unei generaţii”. Poate nu neapărat volumul unei generaţii, nici măcar ca document strict ştiinţific, aşa cum îl vedea poetul, pe atunci, urmanov, ci mai degrabă o deschidere către o poetică cyber, un soi de accelerare a artificialului şi a mecanicităţii umane, direcţii găsite şi la unii optzecişti sau nouăzecişti.

Marele merit al acestui volum ţine de modul cum construieşte sintactic stranietatea: sacadate, pline de trimiteri înspre zona video-foto-tehnic, versurile lui Gabi Eftimie vin spre cititor poruncitor (vezi asemănarea cu mesajele de protecţia muncii din halele industriale) – “să mă uit înapoi/ aerul să se despartă în două/ să intre lent în mine/ din gură să curgă saliva/ să curgă înapoi saliva/ să intre în gură saliva”, ritmic, insistând pe impresia de derulare artificială a realităţii. Tot ce vedem din realitatea descrisă de Eftimie e un ecran de proiecţie, un laborator în care poetul dozează virtualul: “mă grăbesc/ să-i dau corpului să mânănce/ îl pun la adăpost/ uneori îi fac rost de prieteni/ câteodată îl fac să râdă în hohote”.  Efectul cyberpunk al versurilor duc imaginea trupului departe de cea a colegilor de generaţie: experienţele trupului nu ţin de violenţa sau boala postexpresionistă şi nici de alienarea prin alcool şi halucinogene, ci de chimia moleculară şi de interferenţele mecanice: “creierul meu se încălzeşte la soare/ corpul meu începe să amorţească/ circuitele explodează în lanţ” sau, aproape de referinţă,  “un orgasm izolat/ stimulat/ sub electroşocuri”.

Camere de filmare, aparate de fotografiat, telefoane, mobile, mult plastic – tot ce ţine de japonezeriile cyber (ei, nu chiar tot!) creionează poetica acestui volum: vocea celor 100 de pagini e industrială, rece, calculată, entuziasmată cu măsură (“eu sunt gabi şi-mi place să pierd vremea aiurea/ eu caut fericirea”), inumană. Un volum care deschide o direcţie cu siguranţă de sine şi cu mult talent. Păcat că nu o continuă personal, alţii o vor face, însă Gabi Eftimie nu a mai scos de atunci niciun volum de poezie. Însă timpul nu e încă târziu ~later edit: andrei d. zice că ultima propoziţie e greşită în română, cu riscul de rigoare, îmi asum licenţa~

Doina Ioanid la Book Corner. Miercuri, de la 4.30.

Blog at WordPress.com.

Up ↑