Nuanţe de cenuşiu, Jasper Fforde. 2010. Editura Litera. 54,90 lei.

Am aşteptat mult cartea asta, citisem pe net despre Fforde, aruncasem câte un ochi printr-un ebook după ce câteva bloguri bune anunţau cu interes şi traducerea de la Humanitas. Cartea are aproape 500 de pagini în format mare, aşa că nu e de glumit cu ea. Scris în stilul Terry Pratchett, cu multe alte influenţe, însă cea a lui Pratchett pare cea mai puternică, romanul lui Jasper Fforde începe într-un viitor postapocaliptic (nu neapărat tehnologic, cât mental). După 50 de pagini te simţi ca în romanul lui Will Self – Cartea lui Dave, un univers nou, deşi similar umanităţii cunoscute de noi, însă cu o specie post-umană, modificată genetic în aşa măsură încât nuanţele devine cel mai important lucru pe pământ: vezi doar anumite culori, te naşti în anumite culori, creierul tău vede şi procesează doar anumite culori. Mai mult decât atât, stratificarea socială urmează dictatorial legile culorilor (Cromotocraţia), bolile, pedepsele, bucuriile şi moartea sunt hotărâte de culori.

Şi până să te lămureşti ce şi cum, eşti invadat de o imensitatea de termeni, perspective cromatice, aventuri care de care mai ciudate: la bază, romanul de aventuri Nuanţe de cenuşiu e cât se poate de picaresc şi de liniar. Însă ciudăţenia subiectelor, a personajelor transformă romanul într-unul suficient de greu de urmărit. Liniile narative însă sunt simple, detaliile care cresc şi aglomerează începutul treptat dispar sau îşi pierd din importanţă. Lectura devine mai uşoară şi personajele, în frunte cu celebrul Eddie Russett, îţi devin simpatice. Însă nu e un roman pe care să-l citeşti cu sufletul la gură şi nici un roman care să facă legea în zona sefeului. De altfel e şi greu clasificabil, iar lumea creată de Fforde devine una ispititoare doar pentru o categorie restrânsă de cititori. Obsedat de jocurile de limbaj, de stereotipiile societăţii şi de metehnele inventate în propria poveste, prozatorul nu oferă nici aventuri alerte, nici creaturi ciudate, nici nerăbdarea necesară pentru a aştepta următorul volum, care volum cu siguranţă că va sosi repede. Dezavantajul mare al cărţii rămâne tocmai faptul că, deşi la bază un roman sf, se adresează mai degrabă nu fanilor genului, ci celor care citesc literatură realistă, cu intrigă poliţistă şi politică, de bună calitate.

Aşa că un roman între genuri pentru un public între gusturi. Cum preţul cărţii e destul de pipărat, mă tem că cititorii români nu vor prinde entuziasmul celor de afară. Şi spun asta, în ciuda unui regret evident. Una peste alta, un roman de weekend şi de vacanţă.

Advertisements