Probabil că există câteva veşti bune pe anul acesta în piaţa editorială românească. Poliromul scoate cărţi bune pe bandă, humanitasul dă semne de revenire pe zona de literatură, litera, după mişcarea redacţională, a intrat cu titluri foarte bune pe segmentul literatură şi pare să fie cea mai bună mutare de până acum. Iată că şi editura all mişcă din coate şi apare pe piaţă cu o nouă colecţie – Strada ficţiunii, care, ca tot ce e nou şi aflat în concurenţă, promite. Aici linkul.

O dezamăgire, pentru mine personal, e colecţia de poezie scoasă de Paralela 45 în colaborare cu Premiul Eminescu. Una dintre cele mai bune colecţii de poezie, ieşită masiv cu peste 15 volume, şi care, din politici financiare, nu se află în nici o librărie. Cred că trebuie să ne întrebăm serios de ce unii ţin mai mult la bani decât la poezie în condiţiile în care, ipocrit, pozează în marii manageri ai acestei zone. Întrebarea, oricum, e retorică. Eu unul m-am săturat.

Noroc de Casa de Pariuri Literare şi Tracus Arte care, ca noi veniţi, îndulcesc scârba mea pentru profitorii de sistem.

Şi, pentru că tot vine vorba de profitori, am o mare dilemă. De ce mai scoate lumea cărţi la Vinea? Sincer, acum. De ce să publici un volum la Vinea când şansele de a-l citi cineva sunt zero. În afara unei duzini de critici care primesc volumul direct de la autor din bruma de exemplare primite de la Tzone, care e sensul. Editura acesta refuză contractele de distribuţie, nu răspunde la telefon sau mailuri. Vinde doar la lansări şi la târguri, acolo unde mai mişti fără case de marcat şi impozitul aferent. Aşa că de ce să scoţi cartea la ei. Ca să te lauzi cu încă un volum!!!  Credeam că lumea scrie să fie citită, nu ca să apară în 10 cronici prin ziare, la fel de greu citibile.

Atunci, de ce nu se trimit direct pdfurile/ documentele la critici, dacă tot e o mişcare de cuplu, măcar să nu ne mai frece nimeni la cap cu frumoasele coperte puse pe bloguri. Radu Vancu a scos un volum la Vinea toamna trecută, însă nu ştiu pe nimeni pe lângă mine să-l fi pipăit, Rita Chirian, la fel. Ion Pop scoate un volum premiat, dar de negăsit, ceea ce e şi mai frumos. Diana Geacăr a scos unul dintre cele mai bune volume de poezie din ultimii ani, fără prea mari ecouri, pentru că, exceptând câţiva prieteni şi critici, nimeni nu are acces la volum. Şi atunci, de ce mă rog!? Vinovaţi sunt şi autorii care mai trăiesc încă din imaginea romantică pe care o avea editura asta la începuturi. Însă, trebuie trezită lumea la realitate. Ca demers de reconstituire a unei zone din poezia contemporană, aş invita toţi autorii să-şi publice gratis pdfurile pe net, că oricum, mai nimeni nu a semnat contractul pe drepturi de autor cu Vinea.

Şi aşa, mai de îndulcit spiritele, o listă a celor mai bune 10 poeme americane. Aici.

Advertisements