Search

Bun de tipar

Month

January 2011

Mâine de la 5, în librărie, povestim despre citit.

Advertisements

Întâmplări de peste zi

Băut multă cafea. Acum 3 zile am primit (restituită) o carte pe care am dat-o acum 2 sau 3 ani împrumut şi pe care nu credeam că o să o mai văd la faţă: O singurătate prea zgomotoasă a lui Hrabal, în ediţia verde obosit de buzunar de la Polirom.  Mersi, Smaranda.

Descoperit odată cu febra reducerilor un autor foarte bun, portughez de felul lui, Goncalo M. Tavares (goncalo se scrie cu un c din ăla şmecher). Mersi, Humanitas. Iar cartea cu pricina se numeşte Ierusalim şi e acum la 10 lei. Aşa că scotociţi prin zona de promoţii.

Luat de pe okazii.ro Banchetul lui M.H.S., volum de povestiri din 82, citi vreo 3-4, suficient de slabe cât să las volumul pentru mai târziu. Tot de acolo luat scrisorile de dragoste ale lui Diderot către Sophie Volland (măi, măi!!!), aşa că volumul din urmă promite dacă nu o lectură pe cinste, măcar ceva curiozităţi ca la carte… Apoi băut iarăşi cafea, dintr-o ceaşcă nouă (vorba vine), luată de Tea de pe oser. Vor veni şi poze.

Recitit câteva pagini din Lipcanu, imediat şi o părere. Apoi ceva pagini dintr-un viitor volum de poezie, merită aşteptat. La capitolul noutăţiuri, încercaţi, pentru cei lipsiţi de mofturi şi scrupule, ultima carte a lui Neil Gaiman – Cartea cimitirului. E scumpă, cartonată, desenată simpatic şi e pentru copii, aşa că pare genul de care să nu te atingi. Însă e scrisă bine, ar merge ecranizată genial în regia lui Tim Burton, e cu fantome, criminali şi creaturi ciudate şi da,  merită, merită, merită…

Filme ce-mi plac

The Darjeeling Limited (2007)

Iată şi prima recomandare de duminică seara. Un soi de dramă în amestec suficient cu mult umor şi autoironie, marca Wes Andersen. Povestea e simplă: 3 fraţi pornesc într-o călătorie iniţiatică. Fiecare dintre ei e ciudat, confuz, mofturos, paranoic, stupid şi plin de metehne. Tatăl mort, mama retrasă într-o mănăstire tibetană, cred. Actorii sunt mai mult decât potriviţi. Dincolo de toate, filmul merită pentru decoruri, superb alese, şi pentru culori. Atenţie la albastrul caselor, verdele şi galbenul de peste tot pe unde e tapetat ceva. Apoi glumele, replicile absurde şi ironia contextelor. Iar pentru cei care cred că meditaţia e un lucru profund şi serios, cred că filmul va fi o surpriză enervantă.

Pe scurt: pentru culorile Indiei şi pentru cureaua de piele a lui Francis.

Pentru cafeaua de dimineaţă

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑