Nu încerc să păcălesc pe nimeni, aşa că nu veţi găsi aici o cronică sau un comentariu despre memoriile lui Adrian Marino. Acum am început să le citesc. O să le vină rândul şi lor, cândva. Ce vreau să scriu ţine mai mult de omul din spatele memoriilor. Ştiu!!! Toată lumea s-a legat de el. Dar trebuie puţin. Aşa că vă dau citate. Două sunt dintr-un interviu luat de Ion Mureşan acum ceva vreme, interviu retipărit în revista Verso (oficial al UBB-ului), primul număr pe martie.

Aşadar, Marino despre poezie şi teorie. Iau citatul dintr-un fragment în care Marino povesteşte cum era la Roma cu Marin Sorescu şi auzind poetul că a luat Marino premiul Herder, se supără grozav:

“Eu eram, totuşi, autor cu nişte cărţi scrise în franceză şi publicate la Gallimard, ceea ce domnul Sorescu nu prea era. E o diferenţă între a publica poezii şi a publica volume groase (subl. mea), cum publicam eu. Mă opresc aici.” O vai!!!

Catalogul mişcărilor mele zilnice, jurnalul lui Radu Petrescu. În data de 27 septembrie, 1947 sunt trecute următoarele:

“A venit O. La 9 şi mama. La româna modernă sunt trecut absent. De ce? Adrian Marino, când am intrat în sala de examen, a protestat Auzi, Pirule, vrea să dea examen! Fii, domnule, om serios!” Cei doi erau colegi de facultate pe atunci.

Tot în Verso, într-un context în care îl cam critică pe Călinescu 😉

“Căci eu nu eram de acord nici cu cu orientarea lui Călinescu jurnalistică, nici în critica literară, unde eu am cu totul alte idei… Dar, vă spun, m-a dezgustat literatura pentru tot restul vieţii mele.”

Atât pentru astăzi.

Advertisements