Avea dreptate bunica când spunea să nu mănânc mult seara târziu că nu dormi bine şi ai coşmaruri. Cam aşa a fost toată noaptea şi m-am învârtit în aşternuturi ca-ntr-un tranşeu. De dimineaţă gingia umflată. Probabil iar probleme cu veşnicile mele măsele. Ultimul vis, undeva între şapte şi opt, amuzant în idioţenia lui. Acasă la Gălăneşti. Opreşte o rulotă mare, ca cele belgiene de după revoluţie. Din ea coboară o mulţime de ţigănci, bine aranjate, dar aruncând în jur o duhoare de trezeai şi morţii în mijlocul zilei. Treptat aflu că se ocupau cu distribuţia de filme şi muzică, le chemai, veneau la tine acasă asemeni caravanei lui Groşan, plăteai, intrai în rulotă şi vedeai filmul. Încercând disperat să le scot din curte, dar subtil, fac conversaţie, să nu vadă că nu am bani. Le întreb dacă nu se tem de furturi şi de cei care rămân singuri în  rulotă, ele îmi arată măselele de aur şi un rânjet pe măsură. Apoi ţiganca asta, mai albă la faţă, făcând oarecum pe şefa. Ajung lângă ea şi duhoarea şi accentul nu se sfârşesc. Doar chipul surpinde: Diana Geacăr.

Advertisements